Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Interviu cu Anca Irina Ionescu

Între evenimentele editoriale ale anului în curs remarcăm apariţia lucrării lui Comenius, Labirintul lumii şi raiul inimii, în traducerea Ancăi Irina Ionescu, la Editura All. Traducătoarea a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.

Mulţumită acestui text ne putem apropia de complexitatea unui mare gânditor al veacului al XVII-lea, a cărui filosofie şi religiozitate sunt deseori ascunse de succcesul operei sale pedagogice. Jan Amos Komenský (1592-1670), deşi mai puţin cunoscut publicului cultivat , este o figură de prim rang a gândirii moderne, pe aceeaşi treaptă cu Descartes, Rousseau, Darwin sau Freud. Cea mai înaltă distincţia oferită de UNESCO unui educator este Medalia Comenius, recunoaştere a influenţei concepţiilor sale asupra educaţiei. Jean Piaget, multă vreme director al Biroului Internaţional pentru Educaţie al UNESCO, vedea în figura scriitorului morav un protector al acţiunii pedagogicea:

„Actualitatea lui Comenius nu ţine de metodele sale de demonstraţie, deoarece Comenius nu a stăpânit ştiinţa timpului său şi nu a înţeles motivele care-i împingeau pe contemporanii săi să făurească ştiinţe particulare, deosebite de filosofie. Dar, printr-un paradox plin de învăţăminte din punctul de vedere al istoriei ştiinţelor, acest metafizician care visa la o cunoaştere totală a contribuit, scriind o Mare Didactică şi tratatele ei speciale, la crearea unei ştiinţe a educaţiei şi a unei teorii didactice privite ca discipline autonome. Putem spune că e fără îndoială principalul său titlu de glorie...

Mult timp dominant, portretul datorat lui Piaget începe să fie contestat în filosofie, mai întâi de Jan Patočka şi prin influenţa acestuia de câţiva mari istorici ai filosofiei, între care Jean-François Mattéi:

„Trebuie denunţată recuperarea, fără rost, a tezelor filosofului ceh de către unele curente ale pedagogiei moderne care fac o lectură selectivă. Patočka a demonstrat dincolo de orice tăgadă în „Comenius şi sufletul deschis” (Comenius und die offene Seele) cît de mult l-a trădat pe Comenius pedocentrismul contemporan, care sare peste toate pasajele metafizice ale operei lui consacrate destinelor ultime ale omului. Au făcut astfel din Comenius un însoţitor al lui Philippe Meirieu [figură importantă a politicilor pedagogice şi ecologiste din Franţa zilelor noastre – nota CCGPM] în întemeierea constructivismului punând în umbră şi stâlcind sensul învăţăturii sale.”

Anca Irina Ionescu este profesor de Limbi şi Literaturi Slave în Cadrul Universităţii Bucureşti. Dintr-o operă impresionată de traducător spicuim câţiva autori transpuşi în română: Jan Neruda, Boris Pasternak, Jakub Arbes, William Faulkner sau François Mauriac. Este autor al mai multor lucrări şi dicţionare dedicate literaturii şi limbii cehe. 

 

 

Centrul pentru Cercetarea Gândirii Politice Moderne: Anul acesta ne-aţi oferit prima traducere din opera cehă a lui Comenius. Mai aveam în română o lucrare a acestui autor, Didactica magna, lucrare latină, mult mai citată şi promovată de Piaget ca fundament al pedagogiei moderne. Dar accentul pus pe lucrările pedagogice ale lui Comenius pun în umbră alte aspecte ale gândirii sale, poate la fel de importante, metafizice, religioase, politice. Ce recuperăm prin Labirintul lumii şi raiul inimii ?

Anca Irina Ionescu: Labirintul lumii şi raiul inimii este unul dintre cele mai reuşite romane baroce ale literaturii europene. Este o operă de ficţiune, dar, în acelaşi timp, expresia gândirii lui Comenius, omul care a suferit enorm toată viaţa, dar a ştiut să îndure cu stoicism şi profundă smerenie creştină toate loviturile vieţii. Dacă celelalte lucrări ale lui aparţin literaturii didactice şi au fost elaborate mai ales în latină, aceasta face parte din beletristica cehă, care se poate mândri că a dat Europei unul dintre cele mai bune romane ale epocii baroce. Vom găsi expuse aici alegoric, dar foarte limpede, principalele sale convingeri metafizice, religioase şi politice, ba chiar şi astronomice, dacă ne gândim la teoria heliocentrică susţinută de Copernic pe care el nu o admite.

C.C.G.P.M.: Cu ce probleme se confruntă traducătorul în faţa unei scrieri literare cehe din prima jumătate a veacului al XVII-lea? Ce raport are Comenius cu limbile vernaculare?

Anca Irina Ionescu: Poate părea paradoxal, dar limba cehă folosită de Comenius nu este chiar atât de departe de limba cehă literară a zilelor noastre cum s-ar putea crede, datorită împrejurărilor istorice în care s-a format aceasta. După lupta de la Muntele Alb din 1620, în care cehii au fost înfrânţi de Habsburgi, statul ceh a dispărut timp de 300 de ani de pe harta Europei, iar limba cehă a fost strict interzisă şi izgonită cu înverşunare din toate sferele vieţii societăţii − învăţământ, ştiinţă, administraţie, armată, bresle ale meşteşugarilor etc., astfel că, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când intelectualitatea cehă vorbitoare de germană a început să-şi reînvie limba naţională, a pornit de la forma ei din secolul al XVI-lea, consemnată în versiunea integrală tipărită a Bibliei (aşa-numita Biblie de la Kralice, 1579). Pentru traducătorul din zilele noastre, limba lui Comenius are un farmec specific şi o sonoritate cu totul aparte, dată şi de atenţia şi grija cu care scriitorul baroc îşi alegea cuvintele. Există o excelentă traducere în engleză datorită lui Metthew Spinka, alta în franceză (ceva mai „prelucrată”), precum şi o variantă în ceha modernă, realizată pentru a-l apropia de marele cărturar de tinerii cititori de astăzi.

C.C.G.P.M.: Apărută cu câțiva ani înaintea Discursului asupra metodei (1637) a lui Descartes, Labirintul lumii și raiul inimii pleacă de la aceeași constatare a dezordinii politice, slabelor rezultate ale științei, nerodniciei disputelor filosofice și religioase, dar autorul său nu pare să o apuce, precum contemporanul său francez, pe calea revoluției savante moderne. Unde să-l plasăm în raport cu mișcările intelectuale ale epocii sale ?

Anca Irina Ionescu: Comenius a fost un reprezentant de frunte al Bisericii Naţionale Cehe − Uniunea Fraţilor Cehi, persecutat şi alungat din ţară din acest motiv. Nu este adeptul revoluţiei ştiinţifice şi savante, nu crede în teoria heliocentrică a lui Copernic, lumea este pentru el zădărnicie şi amăgire. De aceea devine introvertit şi îşi sfătuieşte cititorii să caute alinarea în inima lor şi în adevărata credinţă în Dumnezeu, cea care se află numai acolo, nu în biserici şi nici în predicile prelaţilor.

C.C.G.P.M.: La chiar jumătatea parcursului Călătorului, personajul cărții, în „labirintul lumii”, el e la un pas de adevărata credință, dar este păcălit de însoțitorul său, Amăgirea. Găsim totuși aici o critică a instituției preoților, a icoanelor, o critică morală a vieții creștinilor și lăcomiei episcopilor. Care este locul lui Comenius printre intelectualii prostestanți ? Ce raport are Comenius cu precursorul său Jan Hus ?

Anca Irina Ionescu: Legătura lui Comenius cu Jan Hus este permanentă. Toţi cehii au fost puternic marcaţi de ideologia lui Hus, astfel că astăzi aproximativ 60-70% din populaţia Cehiei se declară „fără credinţă religioasă”. Contrareforma desfăşurată cu agresivitate pe teritoriul ţării, aşa cum spune şi Milan Kundera „a umplut ţara de mânăstiri şi catedrale baroce, dar nu a reuşit să-i mai aducă pe cehi înapoi, la religie”. Critica instituţiei bisericeşti din lucrarea lui Comenius este continuarea directă a gândirii lui Jan Hus, care în cartea sa „Cărţile despre simonie”, condamnă extrem de aspru comerţul cu ele sfinte, din care Biserica Catolică îşi asigura o sursă de venituri uriaşe, profitând de credulitatea oamenilor naivi. Cât de puternic i-a supărat Hus pe capii bisericii ne dovedeşte şi faptul că împotriva husiţilor au fost organizate patru cruciade − deşi cehii nu erau eretici, ci, dimpotrivă, credeau cu putere în cuvântul lui Dumnezeu şi în Biblie. Iar Comenius fusese episcop al bisericii cehe, care se întemeia pe gândirea lui Hus. De remarcat că această biserică a fost interzisă în Cehia până în 1781, când a fost promulgat aşa-numitul Patent al toleranţei, care accepta în Imperiul Habsburgic şi alte religii decât cea catolică.

C.C.G.P.M.: Cunoaștem destul de puțin ce se întâmplă în viața intelectuală a țărilor slave din centrul Europei. În linii mari, cum a fost recuperat și receptat Comenius în Cehia în secolele XIX-XX?

Anca Irina Ionescu: Cehii au o tristă şi îndelungată experienţă a exilului intelectual şi a răspândirii literaturii interzise. Dacă termenul de „samizdat” a fost inventat abia în anii 40 ai secolului al XX-lea de poetul rus Nikolai Glazkov, în ceea ce îi priveşte pe cehi, realitatea a existat încă mult înainte, iar Comenius a fost unul din primii ei reprezentanţi. Lucrările lui Comenius s-au păstrat în mai multe biblioteci europene fie în manuscris, fie în primele variante tipărite în timpul vieţii lui, iar în secolul al XIX-lea a început o activitate foarte intensă de reeditare a lor. A apărut chiar şi o disciplină ştiinţifică în cadrul Institutului de Filozofie al Academiei de Ştiinţe a Republicii Cehe, intitulată comeniologie, al cărei întemeietor a fost Jan Kvačala (1862−1934). O ediţie critică completă a operelor lui Comenius în 23 de volume a apărut în Cehia între 1969−1992, dar diverse lucrări ale lui au fost editate individual încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Demn de remarcat este şi faptul că opera lui Comenius a fost cunoscută şi în România tot din secolul al XIX-lea. Despre Comenius şi Didactica Magna cititorii români au putut lua cunoştinţă din lucrarea: Ioane Amosu Comneanu în „Amicul şcoalei”, Sibiu, an 1862, pag. 177, 185, 194, 205, 217, 293, 303; Ungureanu P., I. A. Comenius şi principiile lui pedagogice, în „Foaia scolastică”, an 1883, nr. 21 şi 22. Prima traducere integrală a lucrării a apărut în 1893: Ioan Amos Comenius, Didactica Magna. Tradusă şi însoţită de o precuvântare şi introducere de Petru Gârboviceanu, Bucureşti, Tipografia şi fonderia de litere Thoma Basilescu, 1893 (Retipărită dupe Revista Pedagogică „Lumină pentru toţi”); lucrarea a fost retipărită de mai multe ori: 1904, 1910, 1921 etc. O excelentă ediţie a fost publicată cu ocazia comemorării a 300 de ani de la moartea lui Comenius de Iosif Antohi: J. A. Komenský - Comenius, Didactica Magna. Traducere, note, comentarii şi studiu de prof. univ. dr. Iosif Antohi, Bucureşti, 1970. Interesul pentru lucrările marelui pedagog a continuat şi astfel a apărut Şcoala maternă. Informatorium školy mateřské. Colecţia pedagogilor români şi străini sub conducerea dlui C. Narly, profesor universitar. Traducere din limba cehă de dr. Milan P. Şesan, lector de limba cehă la Universitatea Regele Carol II din Cernăuţi. Editura „Cultura Românească”, Bucureşti, f.a. Mai multe fragmente din alte opere didactice ale lui Comenius pot fi consultate în J. A. Komenský, Texte alese, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1958.

O excelentă ediţie a lucrării Didactica Magna a fost publicată cu ocazia comemorării a 300 de ani de la moartea lui Comenius de Iosif Antohi: J. A. Komenský - Comenius, Didactica Magna. Traducere, note, comentarii şi studiu de prof. univ. dr. Iosif Antohi, Bucureşti, 1970.

Bucureşti, 14 octombrie 2013

(Interviu realizat de Claudiu Gaiu)

„Unul dintre cele mai reuşite romane baroce ale literaturii europene”
Tag(s) : #Comenius, #pedagogie, #Jan Hus, #Patocka, #baroc, #Reforma