Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

în aşteptarea seminarul (joi, 13 februarie)

 

Toți filosofii vieții morale lucrează în această perioadă [sec. al XVII-lea, n.n.] la un material similar: pentru toți, cu mici diferențe, lista pasiunilor este aceeași, iar originalitatea constă pentru ei în maniera în care combină aceste elemente. Dar această combinare are, ea însăși, reguli; majoritatea autorilor cad de acord mai ales în a considera drept primare trei cupluri de sentimente fundamentale: iubirea și ura, dorința și aversiunea, bucuria și tristețea (sau plăcerea și durerea), din care derivă, mai mult sau mai puțin, toate celelalte. Întrebarea care se pune, așadar, și care determină marile clivaje, este de a ști căruia dintre aceste trei cupluri îi revine prioritatea. De unde, trei tipuri logice posibile și, efectiv realizabile, ale teoriei pasiunilor. O astfel de dezbatere nu este nici pe departe gratuită. Dincolo de această dispută a întâietății, miza este o viziune completă asupra omului și, într-un sens, o întreagă concepție asupra lumii. Am putea chiar să ne întrebăm dacă, în acest caz, conflictul teoretic nu exprimă în felul său o realitate intens trăită în secolul al XVII-lea: trecerea lentă și dificilă de la omul medieval la omul modern” (Alexandre Matheron, Individu et communauté chez Spinoza, Les Éditions de Minuit, Paris, 1988, pp. 83-84,)

(trad. L. I.)

Pietro Paolini, Alegoria celor cinci simţuri, 1630

Pietro Paolini, Alegoria celor cinci simţuri, 1630

Tag(s) : #pasiuni, #Spinoza, #bucurie, #tristeţe, #omul medieval, #omul modern