Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

de Antonio Negri

 

Atunci, m-am apucat să recitesc pe Spinoza. Era un autor important în aceea perioadă – în jurul lui 68 sau după 68 -, exista lectura pe care o făcuse Deleuze asupra lui Spinoza şi care m-a mişcat imediat ; Alexandre Matheron tocmai îşi scosese marea carte despre Spinoza şi chiar şi Althusser era interesat de Spinoza. Exista şi o literatură mult mai academică, cu Gueroult mai ales, care era în spatele acestor lucruri. Pentru mine referinţa la Spinoza era legată de necesitatea de a susţine un nou cadru de interpretare, să-i spunem „subiectiv", chiar dacă termenul înseamnă multe lucruri şi rămâne puţin vag: subiectivitatea este, pentru mine, întotdeauna, un ansamblu de singularităţi care se găsesc în momente şi în evenimente precise, sau mai degrabă o serie de alegeri singulare legate de momente de ruptură, de mişcări colective în care subiectivitatea devine trans-individuală, şi care formează momente constitutive. Problema mea, mai mult decât subiectivitatea, este constitutivitatea subiectului sau a singularităţii.

(...)

Toate acestea, cred, fac parte din marea tradiţie a materialismului, din această mare istorie care nu a fost scrisă. Căci materialismul nu a avut niciodată o istorie, istoria filosofiei nu cuprinde istoria materialismului. Materialismul este mereu prezentat ca o gândire în opoziţie, o gândire a paradoxului, în contradicţie cu curentul dominant al filosofiei caracterizat prin dezvoltarea transcendenţei. Pentru mine, este foarte importantă redescoperirea acestor elemente materialiste, în perspectiva unei construcţii a imanenţei în filosofia politică, mai ales dacă ţinem seama de faptul că istoria metafizicii şi ontologia sunt de fapt o istorie politică. Trebuia încercat, sub într-un mod oarecum fenomenologic, să fixăm nucleele subiective ale materialismului care sunt foarte diferite în funcţie de epoci: căci este vădit că dărăcitorii de lână din Florenţa secolului al XIV-lea nu sunt acelaşi lucru cu clasa muncitoare din secolul al XIX-lea sau cu oamenii care luptau pentru libertate în secolul al XVII-lea în Olanda lui Spinoza

(Extras din interviul acordat de Negri revistei Le Philosophoire 1/ 2005)

 

Toni Negri s-a născut la Padova în 1933. După lucrări consacrate lui Dilthey şi Weber, îşi publică primele texte despre gândirea politică a lui Hegel (Stato e diritto nel giovane Hegel, 1958) şi filosofia kantiană a dreptului  (Alle origini del formalismo giuridico, 1962). Încă de la începutul anilor 60, elaborează alături de alţi militanţi (Panzieri, Tronti, Alquati, Asor Rosa…) analize publicate în revista Quaderni Rossi, privitoare la natura luptelor muncitoreşti în societatea italiană contemporană. Această critică a instituţiilor capitaliste va forma matricea mişcării „operaiste” care va fi dezvoltată mai ales în revistele Classe Operaia, Contropiano, Potere Operaio. Considerat de către Justiţia italiană ca unul din creierile Brigăzilor Roşii, este arestat şi condamnat în 1979. Ales deputat în 1983, este eliberat în virtutea imunităţii parlamentare, care îi este imediat ridicată, dar are timp să se refugieze în Franţa, unde se stabileşte. Predă şi publică un număr de texte care articulează problematica ontologică şi politică a filosofiei sale. Se reîntoarce în Italia în 1997 şi-şi duce la capăt sentinţa între 1997 şi 2003.

Spinoza şi locul său în istoria filosofiei
Tag(s) : #Spinoza, #materialism, #Negri, #Machiavelli