Autodafé

În preîntâmpinarea discuției despre pasiuni de joi, este potrivită o precizare. Se cuvine să amintim reacțiile pasionale pe care însuși autorul invocat le-a trezit printre ceilalți împătimiți ai gândirii. Scriind, Thomas Hobbes a stârnit puternice reacții negative printre contemporani. Indignarea, respingerea, revolta cu care a fost întâmpinat i-au câștigat o neagră notorietate. Printr-o ironie a sorții și în viziunea rigid-îngustă a celor pasionați să-l judece, autorul care a reușit performanța de a capitaliza într-un titlu metaforic monstruozitatea a devenit, la rândul său, un monstru. Iată o „mostră” din Charles Robotham, Idea Theologiae Leviathanis (1673), care îl prezintă în termeni ce nu mai lasă loc alegoriei fine:

„Dragonul gigantic, monstruozitatea hidoasă, bestia britanică, propagatorul doctrinelor execrabile, promulgatorul ideilor nebunești” [v. studiul introductiv al ediției române din „Elementele dreptului natural și politic”]. De altfel, tratatul Leviathanului avea să cunoască deplina măsură a „succesului public” prin îmbrățișarea flăcărilor, căci, în 1683, s-a numărat printre publicațiile arse în curtea bibliotecii Bodleian de la Oxford…”