Moduri spinoziene pentru ecologie şi anarhie

Seminar: 27 Martie

povestea :

De la neuropsihologie la orientari ecologiste de nișă, Benedict Spinoza apare a fi o tentație majoră pentru încercările de articulare a discursurilor și, de asemenea, ca surse inspirante pentru un model eco-umanist al universului. Inclusiv din motive biografice lesne de intuit, filosofia spinoziană pare ofertantă pentru orice incercare de a susține o poziție dizidentă ( in genere). De la repunerea omului într-o poziție pivilegiată și mai ales printr-o re-responsabilizare a lui prin aceasta, materialul conceptual propus de Spinoza pare să sustină dezvoltarea unei vieți comunitare fără de stapani ( cerești sau pamăntești ), sigurii zei rămași fiind un set de afecte care, prin funcțiile aparatului intelectulual, devin prelucrabile.

Corpus-ul spinozian, cu sau fără organe, il vom supune unei biopsii conceptuale cu ajutorul unor instrumente recente : textele lui Antonio Negri si Gilles Deleuze. De asemenea, vom aborda Tratatul teologico politic, pentru a-i aprecia valoarea muzeală sau, poate chiar pentru a descoperii nuanțe care le-ar fi scăpat gânditorilor indicați anterior.

bibliografia :

Antonio Negri, Subversive Spinoza, capitolele 4, 5, 6

Gilles Deleuze, Spinoza: Practical Phylosophy, capitolele: 3, 4, 6

Spinoza însuși, Tratatul teologico-politic, capitolele 6, 12, 13, 16, 17, 20